Cum întemeiem o familie? Sfatul psihologului

Dacă am finisat liceul, mergem la facultate, iar dacă am absolvit facultatea, este timpul să ne căsătorim. Și dacă acest lucru nu se întâmplă imediat, ne neliniștim și ne tulburăm, gândindu-ne că a uitat Dumnezeu să ne trimită alesul, respectiv aleasa... Dar oare chiar așa sunt, așa ar trebui să stea lucrurile?

Ne răspunde la acest lucru psihologul ortodox rus Dmitri Semenik, formator și autor a peste 20 de cărți de psihologie ortodoxă, pe care l-am avut ca invitat în cadrul Serilor duhovnicești USM, pe data de 8 decembrie 2021. Iată câteva dintre sfaturile și răspunsurile lui.

- Dacă nu am reușit încă să ne întemeiem o familie, înseamnă că încă nu suntem gata pentru ea, și că Dumnezeu ne mai dă timp să ne pregătim! Este timpul pe care îl avem pentru a ne șlefui, a ne lucra pe noi înșine pentru ca, atunci când ne vom căsători, să avem parte de o familie fericită, sănătoasă, plină de dragoste. Iar dacă noi nu ne schimbăm și nu ne facem mai buni, nu putem aștepta ca să ne apară din senin alesul/aleasa... De ce nu suntem gata să ne căsătorim? Pentru că nu ne pregătim. Ar trebui ca fiecare zi să fie o încercare de a ne îndrepta, de a ne modela, de a pune început bun, în duhul dragostei și al credincioșiei...

- Dureros este faptul că majoritatea oamenilor, și chiar a creștinilor, nu vor și nu încearcă să se schimbe spre bine, și astfel, oricât ne-am ruga, dacă noi nu vrem să ne schimbăm, Dumnezeu nu ne poate ajuta cu nimic. Să folosim fiecare zi pentru a îndrepta ceva în noi, un lucru cât de mic care îl simțim că nu este bun și dăunează tuturor. Să nu urmăm exemplul tuturor celor care nu se schimbă și nu se pregătesc cu nimic

- Cum deosebim un om sănătos de un om bolnav? Omul sănătos este omul care are capacitatea de a iubi. Cu cât omul iubește mai mult, cu atât este mai desăvârșit. Dincolo de toate, singura prioritate adevărată în viața noastră este iubirea. Lecțiile suplimentare ale copiilor, hobby-uri și alte ocupații trec pe planul secund atunci când e vorba de păstrarea păcii și a dragostei între noi.

- Care este ierarhia sănătoasă în familie? Desigur, pe primul loc este Dumnezeu, apoi bărbatul care ascultă de Hristos, femeia care ascultă de bărbat, și copiii, care sunt în grija părinților. Totuși, asta nu înseamnă nicidecum că femeia este o posesiune sau o slugă a bărbatului! Bărbatul trebuie să câștige respectul și să merite ascultarea femeii, căci dacă soțul are o viață împrăștiată, sau nu este clar spre ce își orientează viața, atunci soția nu îl poate asculta. Soții nu se vor lega unul pe altul cu închipuirile lor despre viață, ci își vor da unul altuia suficientă libertate pentru a crește împreună și a își exprima creativitatea și chemarea interioară.

- Desigur, în familie se pot răbda multe și se pot îndura multe, dar aceasta nu va mai fi viață de familie ci chin...de aceea, fiecare să se străduie să manifeste mici gesturi de tandrețe, momente în care suntem delicați unul cu altul...să ne observăm greșelile și să încercăm să le corectăm.

- Se poate ierta trădarea? Da, dacă se simte căința sinceră și profundă. Prima, și poate, în cazuri rare, a doua trădare le putem ierta... a treia oară, deja, este vorba despre o tendință cronică ...

-Mândria este o neacceptare a lumii din jur așa cum este, iar egoismul este un disconfort, o suferință interioară care este atât de mare încât îl împiedică pe om să vadă și nevoile celorlalți, astfel încât el își observă doar necesitățile și durerile sale.

- Ierarhia și dialogul sunt factorii pe care se sprijină familia. Ierarhia – cu sensul că soțul și soția nu trebuie niciodată să se lupte pentru locul din față în cadrul familiei, iar dialogul este cel care ne ajută să împărtășim experiențele zilnice, întrebările, dorințele, situațiile prin care trecem pentru a găsi soluții sau înțelegere.

- Cum deosebim dragostea adevărată de pasiune? Dragostea este mai liniștită, mai stabilă, mai răbdătoare, mai împăciuitoare, în timp ce pasiunea este foarte agitată și pătimașă. Pasiunea este dorința de a poseda, în timp ce dragostea este dorința ca celuilalt să îi fie bine.

- În cazul în care unul dintre soți nu frecventează Biserica, celălalt soț nu trebuie să îl aducă cu sila la Sfintele Slujbe, căci astfel doar îl va îndepărta. Apropierea de Biserică se face benevol, cu propria voie.

- Există oameni care îmi spun: ”Sunt în depresie din cauza singurătății”. Le răspund simplu – Sunteți singuri din cauza depresiei – și dacă veți fi nefericiți în continuare, veți aduce depresia în familie și îl veți face și pe celălalt nefericit! În timp ce, dacă veți fi fericit, și pe celălalt îl veți face fericit.

- În ce privește relația tinerilor căsătoriți cu părinții lor, se pot spune multe. Există părinți care ajută noua familie, și există părinți care încurcă. Dacă vedem că există o influență negativă asupra relației noastre cu soțul/soția din partea părinților, e nevoie să evităm conexiunea cu ei. Dacă este dragoste, va fi și bucurie și desăvârșire.

- Există tineri care cred că prioritar este să se asigure material, după care își vor crea o familie. Este însă o tendință greșită, pentru că poți fi un om cu serviciu bun, cu resurse materiale consistente, dar să fii în continuare un adolescent infantil și imatur emoțional. Să punem mai mare preț pe creșterea și curățirea noastră sufletească, psihologică, emoțională.

- Căsătoria seamănă cu alpinismul, cu escaladarea în doi a unui munte înalt și dificil – cu cât facem o echipă mai bună cu soțul/soția, cu atât urcușul este mai ușor. Iar dacă credem că este suficient să te îndrăgostești ca să urci acest munte în doi – greșim amarnic. Putem escalada doar dacă suntem în armonie unul cu celălalt, într-un gând, într-o strânsă colaborare.

- Scopul vieții noastre este desăvârșirea sufletului, iar scopul familiei este creșterea copiilor și înmulțirea dragostei.

- Să nu mergem pe calea pe care merg toți, făcând lucrurile așa cum le fac toți cei din jurul nostru, căci ”largă este poarta și lată este calea care duce la pieire”, și ci să găsim, înainte de toate, calea dragostei și a bunătății care ne va aduce fericirea și viața veșnică.

Să punem început bun în fiecare zi, să ne schimbăm viețile, ca să învățăm să iubim, și astfel, să fim fericiți!

A consemnat Oltea Boldureanu