Plânsetul virgin al copiilor

Nu prea merg la biserici în oraș. Seamănă cu niște cimitire moarte. Prefer Țigăneștii. Iar toamna târziu, pe zloată stau închis în casă și citesc cărțile Sfintei Scripturi: Psaltirea, Evanghelia după Ioan, Faptele Sfinților Apostoli.

Reflectez la cărțile Sfinților Părinți de la omiliile lui Efrem Sirul până la cuvintele ascetice ale lui Ioan Damaschin. Din păcate prea puțin Dumnezeu găsesc acolo. De fapt, însăși sfinții părinți recunosc că textele lor, ca și cele biblice, nu sunt decât un instrument util de căutare a Sensului, prin grai viu, în biserici.

Așa a făcut Domnul coborând de pe Munte la Sfinții Apostoli. Și așa au făcut Apostolii pornind peregrini în căutarea unei biserici ai lumii. S-o fi găsit oare, după atâțea mii de ani, m-am întrebat eu astăzi, la biserica Întâmpinării Domnului, unde vocea părintelui Octavian Moșin, împărțind mir, a fost biruită deodata de plânsetul virgin, ca un vuiet, al copiilor?

„Iadul! ”- mi-a zis, cu mustrare și frică, cumnata mea Lena. ”Da, iadul, - i-am răspuns, - un iad previstitor al raiului. Graiului. Și Duhului Sfânt! ”

Ion Bradu